În ultima vreme am întâlnit des articole despre "Cum să identifici un narcisic?";"Cum să gestionezi relația cu o persoană narcisică?" din care cel cu tulburare este descris ca personaj negativ. Fiind convinsă că indiferent de tulburarea persoanei respective nu îi este bine, mi-am pus întrebarea "Cum e să fii narcisic?" și am ajuns la următoarele concluzii:
Oamenii narcisici sunt incapabili să simtă fericirea autentică, deoarece le lipsește sentimentul de sine autentic.
Drept urmare, sunt oameni nefericiți care încearcă cu disperare să se simtă mai bine gestionându-și în mod constant stima de sine fragilă. Ei caută anumite recompense externe pe care le percep ca mărindu-le statutul: lucruri scumpe, sex, putere, bani, chiar și familie etc. Din păcate, acest lucru nu este suficient pentru a se simți fericiți. Ei nu înțeleg că adevărata fericire, mulțumire și împlinire provin din interior.
În același timp, persoanele cu tulburare de personalitate narcisistă au probleme cu gestionarea a ceea ce percep ca pe o critică și pot deveni nerăbdători sau furioși atunci când nu primesc tratament special, au probleme interpersonale semnificative și se simt neglijați, reacționează cu furie sau dispreț încercând să-l minimalizeze pe celălalt pentru ca să pară superiori, au dificultăți în reglarea emoțiilor și a comportamentului, experimentează probleme majore legate de stres și de adaptare la schimbare, se simt deprimați și dezamăgiți pentru că nu ating perfecțiunea, au sentimente ascunse de nesiguranță, rușine, vulnerabilitate și umilință.
Au tendința să apară ca fiind inabordabili, neprietenoși sau reci, negativi, neasertivi și ca având nevoie de singurătate. Își fac griji cu privire la statutul perceput: aspectul, perspectivele de carieră, economiile, statutul de relație sau orice alt lucru pe care îl consideră important pentru statutul perceput superior.
Imaginea de sine este împărțită într-o imagine de sine pozitivă, care se caracterizează printr-o mândrie excesivă și o imagine de sine negativă, care este plină de rușine. Această împărțire îi face hipersensibili chiar și la feedback-ul blând și la critici constructive. Când primesc doar feedback pozitiv, sunt capabili să păstreze imaginea de sine negativă plină de rușine ascunsă propriei minți conștiente. Dar când percep feedback-ul cuiva cu privire la munca sa ca pe o critică față de sine, imaginea de sine negativă împinge imaginea mândriei de pe scenă, iar acest lucru declanșează sentimente intense de dezgust de sine, auto-blamare și rușine inevitabilă.
Oare merită tratați ca personaje negative?
